Antioxidantii

sunt substante chimice care neutralizeaza substante periculoase, numite radicali liberi (de oxigen), substante instabile care ataca permanent si vatameaza membranele celulelor, prin aceasta putand chiar vicia materialul genetic al celulelor, erodandu-le functionarea normala si uneori chiar distrugandu-le - iar de aici incepe starea de boala.

Prezenta lor este fireasca in timpul metabolismului normal - contribuie la distrugerea bacteriilor si virusilor care invadeaza organismul, dar ii primim si prin respiratie din fumul de tigara, aer poluat, substante toxice din apa si aer si prin intermediul alimentelor, in special al celor grase.

Procesele metabolice care contribuie la producerea de energie fizica sau intelectuala suplimentara, prin oxigenare intensa si arderi sporite, favorizeaza implicit cresterea de radicali liberi de oxigen.

Toate organele si tesuturile sunt supuse agresiunii radicalilor, dar creierul este cel mai atacat - e compus in proportie de 50% grasime, lucreaza tot timpul si are nevoie de aflux mare de oxigen si sange.

Metaforic vorbind, fiecare clipa a existentei este un dans elegant intre viata si moarte - al radicalilor liberi si al antioxidantilor...

Atuni cand radicalii liberi conduc dansul, lumea stiintifica vorbeste despre "stres oxidativ", insa o armata de antioxidanti bine dotata si activa va limita pagubele produse de radicalii liberi de oxigen.

Antioxidantii nu lucreaza decat in echipe 'mici', bine sincronizate si in permanenta 'comunicare', cand unul este distrus il resuresciteaza imediat ceilalti antioxidanti.
Cand antioxidantii conduc dansul atunci suntem sanatosi, fericiti, stralucim si emanam siguranta, echilibru.

De unde luam antioxidantii?

Fructele si legumele sunt pline de antioxidanti; luand vitamine antioxidante, ele va vor proteja organismul de efectele negative ale radicalilor liberi, si implicit de bolile ce decurg din atacul acestora .

Fructe si legume superantioxidante, in ordinea descrescatoara a puterii lor:
prune uscate, coacaze negre, mure, afine, capsuni, zmeura, stafide, avocado, struguri albi, cirese, kiwi, portocale, grapefruit roz, banane, mere, caise, piersici, spanac, broccoli, conopida, fasole verde, rosii, varza de Bruxelles, mazare, telina, dovlecei, castraveti, etc.

ATENTIE !
prunele uscate si stafidele prin pierderea apei devin mai concentrate in antioxidanti, dar aduc si riscul unor calorii suplimentare ? de ex: o cana de coacaze negre va aduc 82 cal, iar 7 buc prune uscate 140 cal.

Adaugarea de fructe si legume antioxidate in alimentatia dvs nu sporeste la nesfarsit capacitatea antioxidanta, ea difera de la individ la individ, in functie de o multitudine de factori, inclusiv genetici.

Mancand 300g de spanac proaspat, capacitatea antioxidanta in corp creste mai mult decat daca ati lua 125g vit C; 250g capsuni valoreaza mai mult decat doua pahare de 150ml vin rosu.

Jumatate de cana de coacaze negre pe zi si creierul dvs va intineri, va pastrati memoria.

Rosiile, pasta de tomate, sosul de rosii si rosiile in bulion vor ajuta memoria femeilor la batranete deoarece sunt o sursa de licopen, un atioxidant puternic. Si pepenele verde, grape-fruit-ul roz sunt mici surse de licopen.

Ceaiul negru sau verde - sub forma de frunze (dar nu cel instant sau imbuteliat), este o sursa uimitoare de antioxidanti ? doua cesti pe zi- minimizeaza temuta "preoxidare a lipidelor".

Ciocolata amaruie ? este sursa de antioxidanti si buna dispozitie, cu mai putine calorii ca celelalte forme de ciocolata.

Vinul rosu, baut cu moderatie, este sursa de antioxidanti, protejeaza vasele sanguine ? creste HDL si stimuleaza estrogenul ? si el un antioxidant.

Rreduceti consumul zilnic de calorii la 1600, femei si 1800 la barbati cu activitate preponderemt statica.

COFEINA poate fi daunatoare pentru creier cand consumul ei este mare ( creeaza incordare, anxietate, dureri de cap, nervozitate, stare de slabiciune, indispozite, lipsa de energie )

Sursa: Boutique Herba

PLANTELE AU SI CONTRAINDICATII

PLANTELE AU SI CONTRAINDICATII

Ca fiecare medicament, plantele medicinale au contraindicaţii atunci
cînd nu se respectă doza (se supradozează). Comparativ cu preparatele medicinale chimice, plantele acţionează mai fin, provoacă rar puţine reacţii adverse şi complicaţii.
Din această cauză, unii oameni consideră că folosirea plantelor este complet inofensivă, indiferent de modul lor de administrare. Părerea aceasta nu are nimic în comun cu realitatea. Ca şi în cazurile de tratamente cu pastile, administrarea plantelor necesită respectarea strictă a dozelor şi orelor de tratament. Depăşirea lor provoacă deseori diferite dereglări în funcţionarea echilibrată a organismului.
Preparatele din Aloe vera pot provoca, în unele cazuri, inflamaţia intestinului gros, afluxul de sînge la organele bazinului mic, inhibarea peristaltismul intestinal. Cei cu afecţiuni ale ficatului, rinichilor şi vezicii biliare vor folosi cu prudenţă această plantă.
Armurariul nu se foloseşte în cazurile de: tromboflebită, hipertensiune arterială şi coagulabilitatea crescută a sîngelui.
La supradozarea remediilor din coada calului, apar dureri de rinichi. Planta trebuie folosită cu moderaţie de către bolnavii cu hipertensiune arterială, boli de inimă şi de rinichi.
Cimbrişorul în cantităţi foarte mari duce la hiperfuncţia glandei tiroide. Este contraindicat femeilor însărcinate şi în cazuri de aterioscleroză coronariană şi cerebrală, fibrilaţie auriculară (atrială), ulcer stomacal şi duodenal, pielonefrită, hepatită.
Cătina albă este contraindicată pentru bolnavii cu colicistită acută, pancreatită, diaree cronică. La bărbaţi, cătina albă poate provoca prostatita adenomatoasă, iar la femei mastopatie din cauza conţinutului de fitohormoni. În caz de astm bronşic şi în alte cazuri rare, beta-carotenul care se află în cantităţi mari în cătina albă poate provoca alergie.
Coada şoricelului poate provoca, în caz de supradozare ameţeală, diaree, erupţii cutanate, tromboflebită.
Echinacea nu se recomandă în cazuri de îmbolnăviri progresive (evolutive) sistematice ca: tuberculoză, scleroză multiplă, colagenoză şi în caz de sensibilitate mare la plante compozite.
Florile de tei supradozate în ceai dau complicaţii la inimă dacă se bea acest ceai mai mult de o lună, de două ori pe an. Pauza între două cure trebuie să fie nu mai mică de 6 luni.
Ginsengul nu se recomandă bolnavilor cu hipertensiune, cu diferite infecţii, hiperexcitabilitate. Uneori apar insomnie, dureri de cap, de inima, dezvoltare sexuală prematură (mai ales la fete). Supradozarea duce la scăderea potenţei.
Hameiul, folosit în cantităţi mari, duce la dureri de cap, dureri de burtă, greaţă, vomă, dezvoltarea tumorilor, scăderea potenţei, iritarea mucoasei tractului digestiv.
Iarba mare ridică tensiunea. Imortela, în doze mari, ridică tensiunea arterială şi încetineşte funcţiile ficatului.
Inul, sub formă de seminţe, provoacă diaree. Folosirea îndelungată (mai mult de 3 săptămîni) acţionează negativ în cazuri de colecistită şi hepatită.
Utilizarea supradozată şi timp îndelungat în terapie a algelor marine de Laminaria duce la osteoporoză.
Fructele de măceş, atît de cunoscute în fitoterapie, dacă sînt utilizate excesiv, provoacă depunerea pietrelor la rinichi.
Mătasea de porumb în cantităţi mari inhibă centrul nervos care coordonează activitatea inimii, dar în doze mici îl stimulează. Supradozată, provoacă de asemenea şi trombolfebită. Melisa (roiniţa) nu se foloseşte în caz de hipotensiune. Muştarul este contraindicat în tratarea bolilor de rinichi şi a tuberculozei.
Păducelul în doze mari provoacă scăderea bruscă a tensiunii arteriale, dureri de cap, spasme intestinale şi vomă dacă este băut pe stomacul gol. După folosirea ceaiului sau tincturilor cu păducel nu se bea apă rece, deoarece apar colici intestinale.
Pătlagina şi seminţele ei, în caz de supradozare, cînd sînt folosite în ceai, sînt contraindicate bolnavilor de ulcer şi gastrită hiperacidă. Dacă aciditatea este scăzută, pătlagina se foloseşte cu succes în tratarea acestor boli.
Pătrunjelul agravează durerile de cap, iar sucul este contraindicat femeilor însărcinate şi mamelor care alaptează. Consumarea lui duce la eliminări în exces de Kaliu, care trebuie recuperat consumînd alimente bogate în acest element.
Pelinul, în cantităţi foarte mari, provoacă spasme, halucinaţii, tulburări psihice.
Pojarniţa (sunătoarea) ridică tensiunea arterială, provoacă stenozarea (îngustarea) vaselor sanguine, fotodermită, scăderea potenţei, dacă este utilizată timp îndelungat. Este contraindicată utilizarea în acelaşi timp cu ceaiul de pojarniţă a inhalatorilor pentru astm bronşic şi medicamentelor pentru răceală. Cu pojarniţa nu sînt compatibile produse ca: bere, cafea, ciocolata, bob, castraveţi în oţet, iaurt.
Menta nu se recomandă bolnavilor cu hipotensiune, aciditate scăzută a sucului gastric, hernie. Folosirea îndelungată a mentei duce la decontractarea sfincterului vezicii urinare şi, ca rezultat, la incontinenţa urinară. Uneori scade potenţa.
Podbalul este interzis categoric celor cu afecţiuni ale ficatului şi alcoolicilor. Provoacă dureri abdominale, greaţă, icter.
Rostopasca este o plantă care a salvat mulţi oameni bolnavi. Dar folosirea îndelungată a plantei provoacă greaţă, vomă, inhibarea centrului respirator, paralizie spinală, crampe musculare.
Salvia nu se administrează mai mult de 2 luni la rînd, deoarece poate provoca iritarea mucoaselor. Femeilor însărcinate şi bolnavilor de nefrită le este contraindicată folosirea internă.
Boabele de soc folosite în doze mari (peste 200 g/zi) duc la intoxicarea organismului asociată cu stări de vomă, arsuri la stomac, iritarea gîtului, dificultăţi în respiraţie, convulsii. Sînt contraindicate persoanelor cu diaree cronică şi acută, producînd iritaţii ale colonului.
Coaja de stejar se foloseşte pentru tratarea diareei, dizenteriei, stomatitei. Folosită timp îndelungat pentru gargară duce la scăderea simţului olfactiv. Folosită pentru uzul intern în doze mari, provoacă scăderea apetitului, vomă, colică renală.
Stevia este contraindicată bolnavilor de tuberculoză. Uneori provoacă uremie.
Troscotul, în doze mari, întăreşte tonusul uterului, coagulabilitatea sîngelui. Nu se recomandă pentru femeile însărcinate, pentru bolnavii cu inflamaţii acute ale rinichilor sau vezicii urinare.
Urzica, în cantităţi mari, duce la mărirea coagulabilităţii sîngelui. Nu se recomandă pentru bolnavii cu hipertensiune arterială, aterioscleroză, polipi, adenom testicular. Se interzice în caz de hemoragie uterină provocată de fibroame. La vîrstnici poate agrava tromboflebita.
Valeriana (odoleanul), folosită timp îndelungat, duce la inhibarea funcţiilor organelor interne, provoacă dureri de cap, greaţă, schimbări în funcţionarea inimii.
Vetricea este contraindicată femeilor însărcinate şi copiilor mici deoarece ridică tensiunea dacă e folosită în cantităţi mari.
Preparatele diuretice supradozate, consumate un timp îndelungat, pot provoca dereglarea ritmului cardiac şi edem cerebral. Nu este indicat să se bea leacurile care scad tensiunea şi cele pentru inimă cu suc de grapefruit. Aceasta duce la intoxicarea organismului şi la alte urmări grave.
Folosirea plantelor medicinale în vindecarea copiilor cere o atenţie deosebită şi cunoştinţe aprofundate de fitoterapie. Trebuie consultat şi medicul pediatru.
De pildă, adulţii uşor excitabili folosesc cu rezultate foarte bune talpa gîştei şi valeriana (odolean). Pentru copiii cu aceeaşi problemă, în nici un caz nu se folosesc aceste plante. Folosirea sistematică a plantei talpa gîştei la copii poate duce la oprirea creşterii şi la căderea părului.
Ceaiul din flori de tei cu miere de albine poate fi consumat de copii după vîrsta de 14-15 ani, dacă aceştia nu suferă cu inima şi nu au afecţiuni renale sau distonie vegetativă vasculară. La unii copii, acest ceai provoacă ridicarea bruscă a tensiunii.
Pentru ca tratamentul cu plante să aducă numai sănătate, trebuie îndeplinite cu stricteţe indicaţiile medicului fitoterapeut, să nu fie depăşite dozele şi termenele propuse în reţete şi să se facă pauzele necesare între seriile de tratamente.
În majoritatea cazurilor, în literatura de specialitate se propun doze medii de plante. Dozele propuse trebuie schimbate în funcţie de greutatea sau vîrsta bolnavului. Bolnavii cu greutate de la 80 la 100 kg măresc doza cu 25 la sută. Cei care depăşesc 100 kg măresc doza cu 50-60 la sută. Copiii cu greutatea între 10 kg şi 20 kg vor folosi 1/6 din doză. De la 20 kg la 30 kg se va folosi 1/3 din doză. De la 30 kg la 40 kg se va folosi 1/2 din doză. De la 40 kg la 50 kg se va folosi 3/4 din doză.
Dacă nu este cunoscută greutatea bolnavului, ne putem orienta după vîrsta lui: de la 25 la 60 de ani se foloseşte doza recomandată în literatură, între 14 şi 25 de ani se foloseşte 2/3 din doză, între 7 şi 14 ani se foloseşte 1/2 din doză, între 4 şi 7 ani se foloseşte 1/3 din doză, între 3 şi 4 ani se foloseşte 1/6 şi 1/4 din doză, între 2 şi 3 ani se foloseşte 1/8 şi 1/6 din doză, între 6 luni şi 1 an se foloseşte 1/12 şi 1/10 din doză.

SURSA: REVISTA AS

CEAIURILE -MINUNILE VIETII,LA INDEMANA TUTUROR

Ceaiurile- minunile vietii ,la indemana tuturorPentru tuse: ceaiuri din lamaita,de ceapa, de praz, de salvie
Pentru boli de ficat si fiere se recomanda un amestec din ceai de menta, papadie si galbenele.
Diaree: ceaiuri din sunatoare, frunze de nuc sau musetel. Acestea se consuma neindulcite.
Constipatie: ceaiuri din flori de soc, urzica.
Rinichi: ceaiuri din radacina de urzica, codite de cirese.
Dureri menstruale: ceai de menta sau musetel indulcit cu miere.
Reumatism: ceai din rozmarin, frunze de mesteacan si urzica.
Ptr. probleme respiratorii:ceaiul din salcam, busuioc, soc, macese, muguri de pin
-hepatita,hipertensiune,constipatie,hemoroizi-ceai de anghinare
-gastrite hiperacide,ulcer,bronsite,anemii-coada calului,galbenele
-actiune imunostimulatoare-ceai de echinaceea
bronsita cronica,enterocolita,eczeme,acnee-ienupar,echinaceea
anorexie,balonare,gripa,stari depresive-ceai de obligeana
afectiuni cardiace,nevroza cardiaca,aritmie-ceai din fructe de paducel
colici,diskinezie biliara,angina pectorala.,rani-ceai de rostopasca
diskinezie biliara,hepatita,rani,arsuri,depresii,diaree-ceai de sunatoare
stari depresive,hipertensiune,menopauza-ceai de talpa gastei
afecţiunile renale- frunzele de merişor: se pun 20 g frunze uscate într-un ceainic de porţelan, apoi se toarnă apoi un pahar cu apă fierbinte; după ce s-a răcit, se adaugă în infuzie o lingură de miere. Se bea cîte un pahar de infuzie, de 3 ori/zi, înainte de masă.
- se dizolvă 50-100 g miere de albine într-o cantitate egală de infuzie de măceşe şi se bea în fiecare seară, înainte de culcare.
febra pricinuitã de rãni purulente, leziuni, abcese neglijate, în urma extractiilor dentare, îndepãrteazã slãbiciunile musculare (adinomiile, miopatiile) si articulare, ajutã în anemii, în leziunile postnatale, în relaxarea organelor pelviene la femeile care au avut nasteri grele sau predispozitia spre avort (pentru fixarea sarcinii) si fortifierea fibrelor uterine în toate bolile de femei-ceai de cretisoara
hernii inghinale-4 cesti de ceai de cretisoara pe zi
CEAI DE CIUBOTICA CUCULUI

-. Este recomandat impotriva insomniei, in
tulburarile nervoase, are efecte linistitoare asupra inimii si a
nervilor, are efect depurativ, elimina substantele toxice, calmeaza
migrena, cefaleea, elimina calculii vezicii urinare. Se beau 2-3 cesti
pe zi.
. CEAI DE COADA CALULUI
- 1 lingurita cu varf de planta la 1 litru de apa clocotita, se
opareste, se lasa sa stea putin sa se infuzeze, se strecoara si se
beau cate 2-3 cesti pe zi, caldut, cu inghitituri mici. Este
recomandat in dureri reumatismale, artrite si nevralgii, hemoragii si
varsaturi cu sange, in cazul racelilor vezicale, a durerilor spastice,
ajuta in retentiile de apa in pericard, in pleura sau in tulburarile
renale de dupa scarlatina si alte boli infectioase grele cu dereglari
in eliminarea apei.

Se mai foloseste in eruptii de piele insotite cu mancarimi. Coada
calului amestecata cu sunatoare, oparita si consumata 1-2 cesti pe zi,
in timp ce seara se consuma hrana solida, ajuta in incontinenta
urinara. Se recomanda gargara de coada calului in amigdalite,
inflamatii ale mucoasei bucale, stomatite ulceroase, sangerari ale
gingiilor, gingivite, fistule si polipi in cerul gurii si gat, in
tumori maligne, acestea din urma putand fi stopate.

CEAI DE CRETISOARA

- se face o infuzie din 1 lingurita cu varf de planta la 1 l apa
clocotita. Se beau 2-3 cesti pe zi si este indicat in febra pricinuita
de rani purulente, leziuni, abcese neglijate, in urma extractiilor
dentare, indeparteaza slabiciunile musculare (adinomiile, miopatiile)
si articulare, ajuta in anemii, in leziunile postnatale, in relaxarea
organelor pelviene la femeile care au avut nasteri grele sau
predispozitia spre avort (pentru fixarea sarcinii) si fortifierea
fibrelor uterine in toate bolile de femei.

In asociere cu traista ciobanului se foloseste in histeroptoza
(prolaps uterin) si hernii inghinale. In aceste cazuri se beau 4 cesti
pe zi. In obezitate se beau 2-3 cani de ceai.

CEAI DIN PLANTE MEDICINALE PENTRU AFECTIUNI PULMONAR RESPIRATORII
are în compoziţie 14 plante medicinale
museţel -cimbriţor
-trei fraţi pătaţi -coada soricelului
-lumânărică -gălbenele
-podbal -mentă
-pătlagină -busuioc
-ventrilică -sovârf
-scai vânăt -ciuboţica cucului
Indicat în:
-Degajarea căilor respiratorii -Laringită(roşu în gât)
-Astm bronşic -Traheită
-Gripă -Aprindere de plămâni
-Guturai -Alergii
-Tuse convulsivă -Insuficienţă respiratorie
-Bronşită cronică sau acută -Răceli cu diferite etiologii
Modul I: (persoanele care suferă de tuse rebele, cronice, gripă, roşu în gât, răceli
diferite)- se face o infuzie din 3 linguri de plante la un litru apă, cura cu ceai se poate face
mai des şi înainte de masă şi între mese în cursul unei zile.
Se va consuma minim 5 căni pe zi înainte de principalele mese, neîndulcit sau îndulcit cu
miere de albine polifloră,chiar în loc de apă. Această formulă este valabilă şi pentru copii.
Modul II: (pentru persoanele care suferă de astm bronşic, astm alergic care se
manifestă numai la schimbare de timp, bronşită cronică, acută, insuficienţă respiratorie)-se
face o infuzie din 2 linguri de plante la 500 ml. apă.
Pentru un efect mai bun şi mai rapid se recomandă folosirea concomitent a siropului de
muguri de pin la ambele moduri, înainte sau după ce aţi consumat ceaiul.
Se va consuma 3 căni pe zi înainte de principalele mese.
Pentru persoanele care folosesc spray, acest ceai este binevenit.
Rol terapeutic: pentru persoanele tinere aceste afecţiuni se pot trata şi vindeca după o
perioadă de 6 luni tratament.
Acest ceai nu ar trebui să lipsească de la nici o familie pe timp de iarnă.


Ceai pentru slabit:

Flori de porumbar - 20 g - stimuleaza digestia.
Radacina de papadie - 20 g - depurativ.
Frunze de bradisor - 20 g - diuretic.
Frunze de menta - 20 g - imbunatatesc gustul.
Flori de galbenele - 20 g - dezintoxicant.
Se opareste de trei ori pe zi cate o lingurita din acest amestec cu o ceasca cu apa clocotita, se lasa sa se infuzeze 5 minute si se bea, inghititura dupa inghititura, inaintea meselor principale.

Ceai ptr afectiuni ale sistemului nervos-se realizeaza prin amestecul a 14 plante medicinale:
-ciuboţica cucului -hamei
-tei -arnică
-conuri de hamei -coada calului
-sunătoare -coada soricelului
-valeriană -urzică
-păducel -mentă
-roiniţă -talpa gâstei
INDICAT ÎN:
-Migrene -Stress
-Insomnii -Oboseală psihică
-Anemii feriprive -Nevrozitate
-Depresii -Nevroză cardiacă
-Tulburări comportamentale -Nevralgii
-Ameţeli -Agitaţii
Mod de preparare: Se face o infuzie dintr-o lingură mare de plante şi 500 ml apă,
când apa dă în clocot se pun plantele, se opreşte din fiert, se acoperă şi se lasă la răcit 15-20
de minute.
Mod de administrare: Se bea două căni pe zi dimineaţa şi seara înainte de masă
(în caz de nevoie chiar şi în cursul zilei). Tratamentul trebuie urmat pe parcursul a 1-3 luni în
funcţie de vechimea şi gravitatea bolii. Se recomandă folosirea concomitent a tincturii de
Păducel şi Valeriană la fiecare cană de ceai, câte o linguriţă.

Ceaiul de napraznic- inamicul imbatabil al cancerului
Adjuvant în:
-cancer ovarian -impotenta
-cancer intestinal si gastric -chisturi ovariene, ovare polichistice
-cancer la sân -tuberculoza, cancer pulmonar
-leucemie -hematurie
-sterilitate -iradiere
Mod de preparare:
O lingura de frunze si flori uscate, se pun cu o cana (250ml) de apa la macerat de seara pâna dimineata. Dimineata se filtreaza licoarea rezultata (maceratul) iar planta ramasa se opareste cu înca o cana cu apa. Dupa ce se lasa sa se raceasca vreme de jumatate de ora la temperatura camerei, aceasta infuzie se filtreaza. La sfârsit se combina maceratul cu infuzia.
Atentie! Pentru ceaiul de napraznic nu se foloseste apa de la robinet, ci doar apa platasau, mai bine, apa de izvor care nu trebuie sa fie mai veche de 48 de ore.
Mod de administrare: se beau 3-4 cani din acest ceai pe zi, pe stomacul gol. Ceaiul se bea înghititura cu înghititura (unii terapeuti recomanda sa se bea cu lingura), neîndulcit.
Recomandam a fi folosit si sub forma de pulbere sub limba timp de 15-20 de minute, de 2-3 ori pe zi, intre curele cu ceai.
Cura necesara este de 42 de zile, 21 zile prima transa, 5 zile pauza si înca 21 zile. Fara îndoiala napraznicul si-a câstigat celebritatea datorita cazurilor spectaculoase de vindecare a cancerului. Cel mai receptiv la tratamentul cu napraznic este cancerul genital, der pe lista czurilor vindecate se afla si cancerul pulmonar cu metastaze, cancerul mamar, cancerul de prostata, cancerul la intestin si cancerul gastric. În toate cazurile vindecate, tratamentul cu ceai de napraznic a fost însotit de un regim alimentar sever, cu sucuri si cruditatisau cu cereale integrale (regimul Oshawa).
Acest ceai nu are contraindicatii putând fi consumat si de catre copii.


Contra tusei

-siropul de lamaie: o lamaie curata se ruleaza cu palma pe o suprafata plana ca sa fie zemoasa. Apoi se fierbe intr-un vas cu emailul intact, timp de 10 minute, dupa care se taie in doua si se stoarce intr-o cana de ceai in care s-au pus 2 linguri de glicerina. Se amesteca cu 50 de grame de miere si se administreaza de 3 ori pe zi (in total 4 – 8 lingurite, in functie de varsta).
- Siropul de ridiche se poate prepara astfel: se curata o ridichie neagra de dimensiuni mari, se scobeste, si in lacasul ramas se pune zahar sau miere si o lingurita de hrean ras. Se coace in cuptor, cu atentie sa nu se verse lichidul rezultat, si din sucul care se formeaza se iau 3-4 lingurite pe zi.
-Salata verde (calmanta si antispasmodica), sub forma de decoct: se fierb 1-2 lingurite de salata intr-un litru de apa timp de 15 minute si se poate indulci cu zahar sau miere. Se bea treptat in cursul zilei.
-Ceaiul de ceapa-se pun la fiert intr-un litru de apa ,3-4 cepe intregi.cand apa a scazut la jumatate,ceaiul e gata.se indulceste cu miere si se bea fierbinte.
-Prazul este indicat in afectiunile traheobronsice, folosit ca antitusiv si expectorant.

CEAI PENTRU HIPERTENSIUNE ARTERIALA, OSCILATII ALE TENSIUNII
este un amestec din 11 plante medicinale
-păducel -ciuboţica cucului
-coada ţoricelului -salvie
-vâsc -talpa gâţtii
-anghinare -traista ciobanului
-cimbriţor -coada calului
-roiniţă
Indicat în:
-Reglează tensiunea arterială -Ateroscleroză
-Hipertensiune -Astenie
-Scade colesterolul -Aritmie
-Anemie feriprivă -Afecţiuni aortice

Mod de preparare: O lingură mare de plante se pune in 500 ml apă rece şi se lasă la
macerat de seara până dimineaţa, se dă în clocot, se lasă 20 de minute la răcit, se împarte în
două doze.
Mod de administrare: Se beau două căni pe zi dimineaţa şi seara înainte de masă.
Durata tratamentului este de la 1-3 luni în funcţie de starea pacientului şi gravitatea bolii.
Pentru un efect benefic recomandăm folosirea tincturii de Păducel şi Valeriană la fiecare cană
de ceai. Pentru hipotensiune se recomandă folosirea tratamentului de la afecţiuni cardiace
ceai şi tinctură. Tratamentul este indicat a fi folosit pe o perioadă de la 1 la 3 luni în funcţie
de vechimea şi gravitatea bolii.


CEAI ptr. afectiuni ginecologice
Indicat în:

-Fibrom uterin ,Rupturi de la naştere ,Dismenoree,Distrofie ovariană,Chisturi ovariene ,Amenoree
- este un amestec din 12 plante medicinale:
-muţeţel -coada racului -coada ţoricelului
-roiniţă -troscot -năpraznic
-urzică moartă -cicoare -gălbenele
-creţisoară -coada calului -traista ciobanului

Se face o infuzie dintr-o lingură mare de plante şi 250 ml apă, când
apa dă în clocot se pun plantele, se opreşte din fiert, se acoperă şi se lasă la răcit 15-20 de minute.
-se vor consuma trei căni de ceai neîndulcit pe zi, dimineaţa la
prânz şi seara înainte de masă cu 15-20 minute.
Tratamentul se va face de la 1 la 3 luni în raport cu vechimea bolii


Ceai special ptr. toate bolile prostatei inclusiv cancer:
-se obtine din amestecul a 11 plante:
-pufuliţă cu flori mici -traista ciobanului
-ghimpe -mesteacăn
-năpraznic -drăgaică
-coada calului -urzică moartă
-mătase de porumb -trifoi roţu
-turiţă mare
Mod de preparare: se face o infuzie dintr-o lingură mare de plante şi 500 ml apă, când
apa dă în clocot se pun plantele, se opreşte din fiert, se acoperă şi se lasă la răcit 15-20 de minute

Mod de întrebuinţare: se beau două căni pe zi: dimineaţa pe stomacul gol şi seara
înainte de culcare, în cazul în care afecţiunea este în fază incipientă.
Pentru adenom de prostată sau cancer prostatic tratamentul se poate dubla cantitativ (4 căni pe zi)
pe o perioadă lungă de timp, urmat în acelaşi timp cu tinctură de pufuliţă cu flori mici şi ghimpe, 2 linguriţe la o cană de ceai.
Acest ceai este recomandat ca tratament preventiv, de la vârsta de 50 de ani, o lună pe an.
Durata acestui tratament este de 1-3 luni sau chiar 6 luni, în funcţie de cronicitatea şi vechimea bolii.
Rol terapeutic: acest ceai stimulează micţiunea astfel încât substanţele active existente în plantă
să ajungă în meatul urinar unde acţionează prin cicatrizarea rănilor la fel ca şi la o operaţie cu laser.
Ajută la dispariţia adenomului ţi a infecţiilor.